,,BUNĂ, CE MAI FACI?”

Cum decurge o conversație cu o persoană care a pierdut, de curând, pe cineva drag? 

Care- i sunt nevoile din această perioadă? 

Persoana care este în doliu are nevoie să știe că cineva se gândește la ea și că îi este alături în momentele de suferință. 

Un simplu ,,Ce mai faci?” este ca un balsam pentru trupul anesteziat de durere. 

Și să nu vă așteptați la mulțumiri pentru gesturile de atenție pe care le- ați realizat, pentru că nu întotdeauna oamenii vor conștientiza ceea ce ați făcut pentru ei la momentul oportun.  

LIPSA DE RESPECT

Cum se poate numi atunci când cineva te sună la telefon, iar tu ignori acel apel pierdut?

Deși vezi că cineva te- a căutat, tu, însă, îți vezi de alte lucruri, uitând cu desăvârșire de a mai suna îndărăt persoana care a dat telefon. 

A nu se pune cazurile în care știi cine te- a căutat și ai un motiv serios să nu suni înapoi. 

În rest, protocolul respectului presupune ca în momentul în care cineva te caută la telefon și nu ești pe fază pentru a răspunde, atunci, tu trebuie să dai un telefon mai târziu.

CÂND ,,SĂRUT MÂNA” DEVINE OTRAVĂ

Descopăr, cu surprindere, de ceva vreme, cum poate fi anulată semnificația unui cuvânt, în cadrul unei conversații. Cum este posibil acest lucru?

Să presupunem că vă aflați într- o conversație aprinsă cu cineva. Iar acel cineva nu știe cum să- și verse oful mai bine pe dumneavoastră, trântind, în mijlocul frazei, expresia ,,sărut mâna”.

Ce a- ți crede despre acea persoană: că vă respectă sau că vă trimite undeva printr- un respectuos ,,sărut mâna”?

De fapt, dacă mă gândesc bine, am mai auzit și de alte variante care creează același efect: cum v- ați simți când cineva vă înjură zâmbind sau când șeful v- ar zice cu zâmbetul pe buze că sunteți demis(ă)?

,,EPIDEMIE DE POLITEȚE”

„Tutuiala e la modă. E semnul cordialității de gașcă, al democrației victorioase, al sociabilității «americane» … Dovedim astfel că suntem «branșați», actuali, globalizați … Ne tutuim. Suntem de-o teapă. Prieteni. Ne-am născut ieri … «Dumneavoastră» se spune numai în bășcălie, numai când vrei să-ți exprimi antipatia, neîncrederea, disprețul. «Normală» e doar tutuiala. … când te poți tutui cu oricine, când tutuiala devine o deprindere curentă, prestigiul și miracolul tandru sau camaraderesc al lui «tu» se degradează. În mod normal, la «tu» trebuie să ajungi; printr-o delicată chimie a afectelor, printr-un răbdător spor de încredere și printr-o reciproc consfințită afinitate. «Tu» este un mod de a reformula— în condiții de intimitate—instituția respectului. Dimpotrivă, inflația tutuielii instituie indiferența, stereotipia, griul. Spațiul dintre oameni devine monoton, ierarhiile se șterg , nuanțele sufletești ale comunicării devin irelevante … Din când în când, mi se pare că o mulțime din relele cotidiene sunt rezultatul unei proaste administrări a tutuielii, efectul exceselor ei. Guvernanții îi tutuiesc cu autoritară nonșalanță pe gazetari, gazetarii îi tutuiesc sprințar pe guvernanți, miniștrii tutuiesc instituțiile, instituțiile îi tutuiesc pe cetățeni, cetățenii se tutuiesc între ei și toți laolaltă ne tutuim cu Europa. Diferențele, demnitățile, eticheta, protocolul— sunt demodate. Ne scufundăm în omogenitatea lui «tu», iar «tu» evoluează semantic spre «nimeni». Nu ne-ar strica un pic de ștaif. Nu ne-ar prinde rău o scurtă epidemie de politețe” (Andrei Pleșu)

MOTIVELE COMUNICĂRII DIN ZILELE NOASTRE

Ce se întâmplă când cineva vrea să comunice cu oamenii, din dorințele de a socializa, de a- și face prieteni și relații, însă comunicarea se face doar într- un sens, fără a primi răspuns, de cele mai multe ori?

La ce mă refer când spun comunicare într- un singur sens? Adică, o persoană sună altă persoană cu diferite ocazii: de sărbători, de ziua numelui, pentru a mai sta de vorbă și a afla noutăți, pentru a invita la un suc sau o plimbare, însă persoana căreia i- au fost destinate apelurile, nu întoarce, la rândul ei, apelurile sau invitațiile.

Ce să înțelegem despre persoana care dorește să comunice, însă ea întreabă, ea răspunde: că nu e dorită, că nu prezintă interes ...? Concluzia ar fi: doar cine se aseamănă, se adună.

În zilele noastre, o comunicare are sens, atâta timp cât are același scop pentru toate persoanele participante. Comunicarea de dragul comunicării nu se mai caută. Timpul este prețios, timpul costă bani. 

Prin urmare, oamenii vor fi împreună atâta timp cât îi va anina un obiectiv comun. În rest, fiecare va reveni la matca lui, pentru a- și vedea de problemele și prioritățile sale.

REGULILE COMUNICĂRII VIRTUALE

Această postare se referă, cu precădere, la comunicarea de pe site- urile de socializare. 

În momentul când dorești să îți faci prieteni sau să îți cauți jumătatea, metoda virtuală presupune a socializa pe una sau mai multe rețele destinate comunicării cu alți oameni. 

Indiferent de motivul care te- a adus pe site- urile de socializare, amintește- ți aceste trei mari reguli de comunicare ce vor face diferența între un om care știe să- și aleagă prietenii și un om care se lasă înșelat de aparențe:

1. realitatea este aici și acum, iar nu persoanele din mediul virtual; oamenii pe care poți conta sunt cei de lângă tine, din viața reală, iar nu cei cu care ai comunicat de câteva ori fără a- i fi cunoscut față în față, vreodată;

2. oamenii cu care conversezi în mediul virtual vor avea atâta putere, câtă le dai tu; tu decizi dacă cei cu care comunici îți vor da sau nu crezare ori vor profita sau nu de naivitatea ta;

3. petrecerea timpului liber în mediul virtual, mai mult decât se cuvine, în dauna participării la diverse activități din viața reală, dăunează (uneori, grav) sănătății și relației tale de cuplu/ familie, întrucât creează, în primul rând dependență.

CUM SĂ TE SCUZI (SAU CUM SCOȚI CĂMAȘA)?

Să spunem că ai plecat de la rude, ca să te întorci acasă. Ajungi cu trenul acasă, târziu. Uiți să- ți suni rudele ca să le anunți că ai ajuns acasă. Dimineața, te sună tot ele, însă iarăși nu ești pe fir. 

Cum procedezi: le suni și spui că ai uitat să le suni ori le dai telefon ca să le zici că ai ajuns, aseară, prea târziu ca să le mai fi deranjat la acea oră?

CUVINTE VALOROASE SPUSE ÎN MOMENTE POTRIVITE

Ce se întâmplă când avem de- a face cu o comunicare deficitară, în care lipsesc cuvintele ,,te rog”, ,,mulțumesc” sau ,,iartă- mă”?

Când emițătorul uită să spună ,,te rog”, uneori adoptând o atitudine poruncitoare, de parcă receptorul e obligat să facă ce i- a spus emițătorul, reacția receptorului va fi, uneori, fie de nepăsare, fie una ostilă (printr- un limbaj indirect- pufnituri, strâmbături, lentoare în execuție).

Când receptorul uită să spună ,,mulțumesc”, apare nemulțumirea emițătorului care fie cere o reconfirmare a serviciului făcut (,,ți- a plăcut?”), fie solicită un ,,mulțumesc” printr- o atitudine chiar ironică sau umoristică (,,ai zis ceva?”) sau se îmbufnează și înghite în sec.

Când receptorul uită să spună ,,iartă- mă” atunci când greșește sau uită să facă ceva, emițătorul este îmbufnat sau are o atitudine critică (,,ți- am spus eu ...”).

Ce trebuie să reținem, este că educația își spune cuvântul. Când comunicarea este incompletă în familie și în orice alt grup, apar mereu replici tăioase, certuri, critici, tensiune. Care ar fi soluția? Chiar dacă nu ai primit în familie o educație eficientă, însă ai aflat ce cuvinte lipsesc, atunci fă tu primul pas, căci nu te costă nimic. Poate un pic de curaj. Iar cei din jurul tău, automat își vor schimba și ei comportamentul, precum niște cameleoni.