TIPURI DE COMUNICARE

1. Comunicarea verbală
Se realizează prin intermediul cuvintelor şi poate fi de două feluri: comunicare orală (convorbirile telefonice, prezentările formale sau discuţiile informale, întâlnirile, reclamele radio ...) sau comunicare scrisă (emailul şi comunicarea prin Internet, comunicatele de presă, reclama prin tipărituri, rapoartele şi notele interne ...).

2. Comunicarea paraverbală  
Se referă la: tonul vocii, viteza vorbirii, ritmul şi inflexiunile rostirii, intensitatea, volumul vocii, pauzele, sublinierile, alte sunete produse (onomatopee, geamăt, mormăit, oftat, râs).  

3. Comunicarea nonverbală 
Include multitudinea de gesturi pe care oamenii le folosesc pentru a-şi acompania sau uneori chiar pentru a-şi înlocui cuvintele: felul în care se strânge mâna cuiva atunci când e prezentat, felul în care se ţin mâinile, cum se încrucişează picioarele, postura generală a corpului, tonalităţile vocii, zâmbetul. Include felul în care se îmbracă individul, stă sau păşeşte.  

Sursă:http://alfalu.3x.ro/web/tipuridecomunicare.htm

COMUNICAREA EFICIENTĂ

Ce se înţelege prin comunicare eficientă? ,,Eficient" înseamnă, conform DEX online, care produce efectul aşteptat. Prin urmare, comunicarea eficientă presupune o transmitere de informaţii care ar trebui să ajungă integral la receptor şi să fie înţelese de către acesta. Pentru o comunicare eficientă: 

• emiţătorul trebuie să îşi asume o parte din responsabilitatea receptării mesajului (trebuie să- şi dea silinţa ca mesajul să poată fi transmis/ priceput de către receptor şi să fie conştient că, e posibil ca informaţia să nu fie, totuşi, primită/ înţeleasă);
• între ceea ce se spune în cuvinte şi ceea ce transmite corpul trebuie să existe o comunicare congruentă;
• între persoană şi comportament trebuie să existe o distincţie clară (se critică comportamentul, nu persoana);
• în comunicarea informaţiilor, e bine să ne legăm de nişte evenimente colaterale (comune cu ale interlocutorului, pentru ca şi acesta să reuşească să se transpună); 

CIVILIZAŢIA COMUNICĂRII

Într- o comunicare există nişte reguli cărora se recomandă să li se acorde atenţia cuvenită. Motivele ar putea fi mai multe. Eu am identificat două în acest moment: atât respectul faţă de persoana cu care discuţi, cât şi atenţia ta faţă de ceea ce comunică cel din faţa ta, pentru a înţelege mesajul.

Reguli de comunicare:

• o comunicare începe şi se termină cu formule de politeţe (în funcţie de gradul de rudenie, de rang, de vârstă, de gen, de cât de apropiată îţi este persoana, de momentul zilei);
• o mare atenţie trebuie îndreptată către vocabularul folosit pe parcursul conversaţiei (cuvintele utilizate în timpul comunicării să fie din registrul comun al emiţătorului şi al receptorului);
• interlocutorul trebuie lăsat să îşi comunice ideea până la capăt, fără întrerupere;
• înainte de a da un răspuns pripit la o întrebare (pentru care mai ai neclarităţi) este bine să pui întrebări suplimentare;
• când nu îţi convine ceea ce spune interlocutorul, indiferent de persoana cu care se face conversaţia, nu se atacă persoana, ci comportamentul acesteia (spre exemplu, în loc de exprimarea ,,iar nu ai făcut cafeaua bună", vom folosi cuvintele ,,cafeaua asta nu a ieşit aşa cum trebuie");
• importante sunt şi mimica, gesturile participanţilor la comunicare, dar şi tonul cu care se realizează transmiterea mesajului care pot invita (nonverbal) la continuarea sau încheierea rapidă a conversaţiei.

ELEMENTELE COMUNICĂRII

Într- o comunicare, trebuie să existe următoarele lucruri:

1. emiţătorul (este persoana care iniţiază comunicarea, informează/ solicită/ critică etc.);
2. receptorul (este persoana care primeşte informaţia/ întrebarea, apoi răspunde la solicitare, realizează o conexiune inversă);
3. mesajul (este dat de informaţia/ imaginea transmis(ă) de către emiţător);
4. codul (reprezintă modalitatea de transmitere a mesajului).

 De remarcat este faptul că atât emiţătorul, cât şi receptorul trebuie să deţină aceeaşi cheie, pentru ca mesajul să poată fi recepţionat şi înţeles de ambii participanţi la comunicare. Exemplu: un englez se va putea înţelege cu un francez, doar dacă fiecare dintre cei doi va cunoaşte o limbă pe care să o cunoască şi celălalt.

CE ESTE COMUNICAREA?

Conform semnificaţiei sociologice din DEX ONLINE, comunicarea este un mod fundamental de interacţiune psiho- socială a persoanelor, realizată prin limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de grup.