Ce se întâmplă când avem de- a face cu o comunicare deficitară, în care lipsesc cuvintele ,,te rog”, ,,mulțumesc” sau ,,iartă- mă”?
Când emițătorul uită să spună ,,te rog”, uneori adoptând o atitudine poruncitoare, de parcă receptorul e obligat să facă ce i- a spus emițătorul, reacția receptorului va fi, uneori, fie de nepăsare, fie una ostilă (printr- un limbaj indirect- pufnituri, strâmbături, lentoare în execuție).
Când receptorul uită să spună ,,mulțumesc”, apare nemulțumirea emițătorului care fie cere o reconfirmare a serviciului făcut (,,ți- a plăcut?”), fie solicită un ,,mulțumesc” printr- o atitudine chiar ironică sau umoristică (,,ai zis ceva?”) sau se îmbufnează și înghite în sec.
Când receptorul uită să spună ,,iartă- mă” atunci când greșește sau uită să facă ceva, emițătorul este îmbufnat sau are o atitudine critică (,,ți- am spus eu ...”).
Ce trebuie să reținem, este că educația își spune cuvântul. Când comunicarea este incompletă în familie și în orice alt grup, apar mereu replici tăioase, certuri, critici, tensiune. Care ar fi soluția? Chiar dacă nu ai primit în familie o educație eficientă, însă ai aflat ce cuvinte lipsesc, atunci fă tu primul pas, căci nu te costă nimic. Poate un pic de curaj. Iar cei din jurul tău, automat își vor schimba și ei comportamentul, precum niște cameleoni.
