Asertivitatea reprezintă un mod special de comportare, care presupune şi o formulă de comunicare cu un specific aparte. Înainte de a arăta cum se poate comunica asertiv, să vedem, mai întâi, ce înseamnă să fii asertiv:
- în primul rând, înseamnă a spune ,,NU", fără a te simţi vinovat;
- în al doilea rând, dreptul de a face greşeli;
- în al treilea rând, posibilitatea de a alege să nu te afirmi;
- în al patrulea rând, dreptul de a fi tratat cu respect;
- în al cincilea rând, dreptul de a avea priorităţi şi de a le şi respecta;
- în al şaselea rând, dreptul de a cere ce vrea;
- în al şaptelea rând, dreptul de a cere informaţii de la profesionişti.
La ce ne ajută să comunicăm asertiv? Atunci când există un anumit comportament deranjant, din partea unei persoane, putem alege să îi răspundem într- un mod care să nu lezeze demnitatea persoanei.
Modelul comunicării asertive are în vedere patru aspecte:
1. situaţia, (când), adică specificarea comportamentului care ne deranjează (atenţie, criticăm comportamentul, iar nu persoana cu care vorbim!);
2. emoţia, (,,mă simt"), adică trebuie să precizăm persoanei cu care comunicăm care este starea noastră pe care o avem în momentul când apare acel comportament deranjant;
3. reacţia, (,,şi de aceea", ,,ceea ce mă face"), presupune o explicare a modului cum ne determină să acţionăm;
4. soluţia, (,,m- am gândit", ,,îţi propun", ,,cum crezi"), înseamnă să venim şi cu o soluţie, vis-a-vis de dezamorsarea conflictului.
