vineri, 6 iulie 2012

CIVILIZAŢIA COMUNICĂRII

Într- o comunicare există nişte reguli cărora se recomandă să li se acorde atenţia cuvenită. Motivele ar putea fi mai multe. Eu am identificat două în acest moment: atât respectul faţă de persoana cu care discuţi, cât şi atenţia ta faţă de ceea ce comunică cel din faţa ta, pentru a înţelege mesajul.
Reguli de comunicare:
  • o comunicare începe şi se termină cu formule de politeţe (în funcţie de gradul de rudenie, de rang, de vârstă, de gen, de cât de apropiată îţi este persoana, de momentul zilei);
  • o mare atenţie trebuie îndreptată către vocabularul folosit pe parcursul conversaţiei (cuvintele utilizate în timpul comunicării să fie din registrul comun al emiţătorului şi al receptorului);
  • interlocutorul trebuie lăsat să îşi comunice ideea până la capăt, fără întrerupere;
  • înainte de a da un răspuns pripit la o întrebare (pentru care mai ai neclarităţi) este bine să pui întrebări suplimentare;
  • când nu îţi convine ceea ce spune interlocutorul, indiferent de persoana cu care se face conversaţia, nu se atacă persoana, ci comportamentul acesteia (spre exemplu, în loc de exprimarea ,,iar nu ai făcut cafeaua bună", vom folosi cuvintele ,,cafeaua asta nu a ieşit aşa cum trebuie");
  • importante sunt şi mimica, gesturile participanţilor la comunicare, dar şi tonul cu care se realizează transmiterea mesajului care pot invita (nonverbal) la continuarea sau încheierea rapidă a conversaţiei.

duminică, 1 iulie 2012

ELEMENTELE COMUNICĂRII

Într- o comunicare, trebuie să existe următoarele lucruri:
  1. emiţătorul (este persoana care iniţiază comunicarea, informează/ solicită/ critică etc.);
  2. receptorul (este persoana care primeşte informaţia/ întrebarea, apoi răspunde la solicitare, realizează o conexiune inversă);
  3. mesajul (este dat de informaţia/ imaginea transmis(ă) de către emiţător);
  4. codul (reprezintă modalitatea de transmitere a mesajului).
 De remarcat este faptul că atât emiţătorul, cât şi receptorul trebuie să deţină aceeaşi cheie, pentru ca mesajul să poată fi recepţionat şi înţeles de ambii participanţi la comunicare. Exemplu: un englez se va putea înţelege cu un francez, doar dacă fiecare dintre cei doi va cunoaşte o limbă pe care să o cunoască şi celălalt.